În fiecare zi, mis e pune-n geam o porumbiţă,
În fiecare zi, îmi vine-n geam
Şi de fiecare dată sper,
Că eşti chiar tu.
Zboară, pasăre curată,
De-mi aduce zăna ce-o visez,
Spune-i câte-i spun şi-n vis,
Şi fără ea, să nu te-ntorci.
Întreaga-mi palidă singurătate-mi piere,
Ca un nor, gonit de vânt,
De speranţe sufletu-mi se umple,
Ca albastrul cer, de soare.
Frumoasă-i şi divină fastasma ce-o visez,
Prin locuri singuratice-i,
Porumbiţo, s-o găşeşti, căci tu ai aripioare,
Şi negreşit să-i spui, cât o iubesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu