Strălucesc în geana dimineţii,
Ochii tăi,
Ca două mărgele pierdute de mare,
Pe trupul meu.
Sunt un vânător,
Al sufletelor care dor,
Te prind în plasa inimi mele,
Însetate de atâta aşteptare.
Te ating, ca o aromă,
Moale pală de rouă,
Şi aştept să mă usuc,
Pe aripile tale...
Întinde-mi gâtul să-ţi simt parfumul,
Şi lasă-mă să-ţi mângâi puful,
Unde mă simt în largul meu,
Ca o pasăre luată de vânt.
Am să-ţi prind colier din raze aurii,
Culesi din zorii unei senine zi,
Când încă roua nu se fi uscat,
Nici dorul nopţii, ochii nu şi i-a deschis.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu