Ninge, cu funingine,
Peste-ntunecata zare, fără orizont,
Iară păsări mari, cu ochi de foc,
Ciugulesc din sufletul amar.
Se-nvârt ameţitor,
În cascade tulburi, înegrite,
Fulgi de nea din nori de smoală,
Ce coboară lin şi orice ating,
Să moară.
Fum, şi foc şi pară,
Abur blestemat, de prin vaduri şi morminte,
Se ridică-n valuri umbre,
Care cântă şi descântă.
Glasuri, fără voce, ţipă,
Se răzbună şi ard,
Ochi, fără vedere,
Clipesc, peste-a timpului ciot însângerat.
Trecut-a timpul zorilor fără de ceas,
Zile fără noimă într-o minte fără glas,
Sfioase urgii se toarnă-n veşnicele urne,
Clădite pe a minţilor pierdute urme.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu