Frântura unei dorinţe.

Aripi de înger, cad din cer,
Încet, în liniştea infinitului cuprins,
Aşternându-se pe braţul bradului, sub vânt,
Podoabă albă, rece haină vreau s-ating.
.

Întreg cuprinsul ochilor,
Se ascunde sub mătasea iernii,
Întreg cuprinsul, cât îl pot zării,
Mă striveşte, acoperindu-mă, copleşindu-mă ca valurile mării.

Printre coroanele-ngheţate, aspre,
Trec norii...
Luaţi-mă cu voi, de-ar fi putinţă m-aş transforma în fulg,
Să zbor, chiar de-ar fi să mă topesc încet, dar vreau să merg.

Eu nu mai am decât o cale către dor,
Nebiruit să fiu, pe-ntinsa mare către vis,
Să lupt, să cad, să mor, să mă ridic, să sper
C-am să ajung la izvorul de dincolo de univers.