Agonisind căldura inimii lor calde,
Se-ntorc pe așternutul norilor povești,
Cocorii transformați din stele-n fapte.
Pururea lor, speranțele renasc,
Prin trecători de gheață se-nfiripă-n taină,
Pătrund prin taina buchetului de vâsc,
Lin, bătând din aripile clipei, oceanului dă viață.
Ard mocnind, uitate-n zări dureri,
Și-abia se mai zărește-un fir de fum,
Dă-mi palma ca să-ți ghicesc ce vrei,
Plăceri si dor, iubiri, îmbrățișări și primăveri.
Înțepeniți spre miazănoapte, ochii-mi spun să mor,
Sunt tras, aproape smuls de un refleux diurn,
Ce mai aștepți ?! Ridică-te, din lanul tău de flori,
Și fugi spre mine, învață-mă să zbor.
Se-ntorc cocori pătimași, iubita mea,
Și vreau să vii cu ei, pe urma lor cu-n braț de foc,
Pe care am sa-l sting uitându-mă în ochii tăi, și lacrima,
Va povesti în locul meu, ce-nseamnă dragostea înmiresmată-n busuioc.
Se-ntorc cocorii, draga mea.
Pătrund fără să bată-n poarta cerului senin,
Se lasă ușor, alunecând prin poarta îndepărtatului meleag,
Și-n chipul tău, se naște-un nou copil, divin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu