Ale nemuririi ploi se nasc în vise renascute,
Dă-mi mâna caldă-ți s-o lipesc de pieptul meu,
Și ai să simți o șoaptă pe care pot s-o spun doar eu.
Copleșește-mă cu săruturi inventate de-al tau suflet,
Azvârle-mă în labirintul plăcerilor ascunse,
Arată-mi cheia de departe, scăldată-ntr-o geană de lumină,
O rază doar, din privirea ta.
Pășim alături, atât de aproape,
Fiecare atingere ne sună-n inimi precum valurile,
Ce se sparg de țărm in nopți fără de lună,
Și-al tau curaj, ce mă împiedică să fug, cuprins de teamă.
Să ascultăm în tihnă concertul mării,
Și spume albe mici se joacă printre degetele noastre,
Împletite într-o cunună din flori de primăvară,
Ochii care ne-au rămas tăcuți, îndrăgostiți, cuprinși de viață,
Hai să alergăm pe țărmul plin de alge,
Să ne tăiem în scoici mărunte, muribunde,
Un fir de viață să lăsăm - se piardă-n urma noastră,
De negăsiți să fim, pierduți în bolta cea măiastră.
Un comentariu:
: ) Hai...
Trimiteți un comentariu