Cadou

E timpu-n care-aştept, ninsoarea,
Din noianul de dorinţe,
Sprijinindu-mi ochi pe-ngheţatul geam,
Ce tremură cu mine.

Nu mă-ncălzeşte decât fiorul,
Dragostei, care e mai fierbinte decât focul,
Şi arde mai tare decât jarul,
Nopţilor de jarnă.

Ţi-aş face chip din lumina lunii,
Şi ochii mi-ar rămâne-n veci agăţaţi de cornul ei...îngheţaţi
Pe care s-ar aşterne fulgii de zăpadă,
Topindu-se-mi pe faţă, se vor preface-n lacrimi.

Privind la ploaia ce îmi udă mâna,
Care a atins coroana teilor târzii,
Ce-au auzit dorinţa-mi sufletească
Strigată de valul dezlănţuit al mării.

Ce minunat cadou să îţi aduc,
Fecioară a viselor adânci,
Furate din sacul fără de sfârşit al nopţii,
Împachetat să ţi-l întind, în sufletul meu.