Un fir de iarbă,
Îmi creşte din palmă...
Să-l smulg de-aş vrea,
Întreaga rădăcină-a vieţii-mi stă în el.
Un fir de iarbă,
Îmi mângâie sprâncenele,
Crescut din fruntea-mi încruntată,
Când privesc spre cerul ce nu îmi cerne fulgii aşteptaţi.
Un fir de iarbă,
Îmi este calea pe care o urmez,
Mângâind, uşor şi moale
Cu paşii, drumul serpuitor al sorţii.
Un fir de iarbă este dragostea,
Verde crud, fir, ce creşte din fiecare suflet,
Al fiecarui dintre noi, care crede,
În primăvara care va veni mereu, oricât de grea e iarna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu