De la mii de ani lumină,
Dintr-o prea îndepărtată lume,
M-a trezit o rază blândă,
Care m-a strigat pe nume.
Mică rază-ncântătoare,
Cu aurora-ţi albăstruie,
Mi te-colăceşti de mână,
Drumul să-ţi urmez, mă tragi.
Şi-mi tot şopteşti de-o lume,
Printre stele, lângă-o liniştită mare,
Infinită, ca sufletul lor, ce păşeşte,
Pe plaja din mărgele de rouă.
Plecăm...zburăm, spre lumea infinită,
Dincolo de aştrii, ce-i credeam, frontiera vieţii
Spre noua zare, a lumii celor de poveste,
Mă aduci, tu, rază de lumină.
Şi îmi primesc, pe steaua mea,
Castelul vieţi-mi medievale,
Cu tot respectul scris de un condei,
În taina Letopiseţului - memorii.
Şi m-a răpit o rază,
Dintr-o prea ascunsă stea,
Ce străluceşte atât de tare,
Încât să o vedem, nu suntem în stare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu