O clipă de dor

Strânge-mă-n braţe,
Să mă simt plutind printre norii albi,
Ca o floare legată-n părul tău, să-ţi zâmbesc
Să mă leagăn, ca-ntr-un vis, în care te zăresc.

Încolăceşte-ţi buzele de ale mele,
Şi trupul, înfierbântat de dor,
Şi lasă-mă să-mi presar jarul inimii tale,
Peste orizontu-mi mărginit de-al simţului fior.

Păsesc alături de-un curcubeu,
Şi-l urmăresc, pândind ascuns, sub chipul unei flori de soare,
Clipa când te va atinge, cu raza lui, al dragostei festin,
Atunci, chipul îmi voi transforma, şi roua dimineţii tale, voi fi eu.

Lacrimile ploilor de toamnă le voi strânge-n palmă,
Şi-ţi voi arăta, toată taina viselor ascunse-n picături,
Până-n ziua când vor învia, şi se vor transforma-n flori,
Pe care-n păr, eu, ţi le voi prinde.