Valurile noastre.

Sărutul meu ţi se va topi pe buze,
Încet, ca un fulg ce se topeşte-n geam,
Sub privirea-ţi amorţită de fiori,
Jucându-mă cu umerii tăi.

Să nu spui nimic.
Lasă-mă să cobor spre sufletul tau,
Voi ajunge ca un orb,
Doar ascultându-ţi bătăile inimi.

Voi urma doar gândul tău şoptit,
Ce mă-ncolăceşte ca o rece adiere,
Scuturându-mi trupul,
Răsunând o amintire din toamna frunzelor arămii.

Am să-ţi fur şi ultima savoare,
Voi fi un drept prea-credincios al tainei împliniri,
Un căpcăun al puternicei iubiri,
Ce ne-a înlănţuit pe plaja unei mări de vis.

Ne vom scălda în apele-i prea reci,
Sub râsul lunii pline,
Ne vom stropi prin valurile seci,
Râzând, pe sub săruturi dure.

Nu vreau să-mi amintesc de altă clipă, care va veni,
Să nu-mpărţim cu nimeni, această mare-a noastră,
Lasă-mă să mă înec,mai bine atunci,
De vom păstra aşa, această clipă a sorţii.