Scurt istoric crud.

Trist ascult, înfrigurat, o şoaptă
Ce se-aude peste veacuri,
Cum e-un lemn uscat de pus pe focuri,
România-i, gluma lor.

Să rămâi cu mâna-ntinsă?!
Să culegi suspine-n van?!
Niciodată, Românie, ţară dragă,
N-ai să fi în mâna lor.

Oh, tu biată ţară tristă,
Plină de eroi, şi dor,
Eşti prea blândă şi frumoasă,
Ca să mori, de dragul lor.

Mii de vieţi neînsemnate,
Trupuri vii şi inimi calde,
Au căzut ca să trăieşti,
Românie, ţară sfântă, tu icoană care-mi eşti.

Ale noastre-s toate, câte-s,
Şi dureri şi lacrimi, şi ale fericirii vii sclipiri,
Nemuritoarei tale glorii, ridicăm un cer de flori,
Dragă, ţară tristă, tu pământ nepieritor.