Trenul vieţii

Mă urc în trenul vieţii,
În vagonul sorţii
Şi caut, compartimentul fericirii,
Sau al iubirii.

Mă plimb prin trenul vieţii,
Arunc o privire spre locurile împlinirii...
Sunt ocupate şi trebuie să mai caut,
O sansă liberă.

Găsesc un compartiment gol,
Cel al singurităţii,
Dar nimeni nu se aseaza aici,
Toţi se feresc de el.

Îmi conduc paşii pe holul vieţii
Am emoţii, când găsesc compartimentul fericirii,
Cu teamă păşesc înăuntru
Şi-ntreb de e liber locul, fericirii, lângă al iubirii.

Privesc la numărul de loc şi îmi indică vârsta mea,
Sunt linistit acum căci am găsit, chiar şi acum.
În viaţa mea, în soarta mea, locul fericirii şi-al iubirii,
M-ai nainte ca să-ajungă trenul vieţii-n gara unde va oprii, definitiv,
Topindu-se-mi apoi în amintire şi uitare, viaţa...