miercuri, 4 februarie 2009

Buchetul meu de flori

Deschide ochii când îţi spun eu.
Nu respira.
Nu te gândi.
Zâmbeşte doar.

Am să îţi ating tâmplele cu ceva,
Ce braţele mele aş vrea să fie,
La fel de moi şi fine,
Cum sunt aripile de albină.

Promite-mi că ai nu te uiţi.
Şi nu vei inspira odată cu vorbele mele,
Parfumul lor, amestecat cu cel al darului din dor,
Ascuns în spatele marelui amor.

Ţi-am adus ceva.
Îţi dăruiesc ceva.
Fir cu fir cules de mâna mea
Din grădina fericirii, unde roua-i doar iubire.

Probabil ai să recunoşti,
Fără să vezi, fără să simţi,
Ascunsul meu cadou, ce-l am doar pentru tine,
Buchetul meu de flori, ce l-am cules din grădina nemuririi.

Niciun comentariu: