Suflet către înger

Prind aripi, să zbor după un nor,
Învăţ să privesc spre cer,
Ţinându-mi firea, să mă arunc,
În lumea visului plutind cu braţele deschise,
Zâmbind prin bucuria nopţii-ntregi.

Învăţ să fac buchete din coada înstelată a cometei,
Şi-nvăţ cum să mă port, când le voi oferi,
Îngerului meu, născut din dorinţa mea de fericire,
Vis de viată-mi, care-a prins contur.

Luna îmi zâmbeşte,
Tălmăcit îmi spune-n taina nopţii:
-" Întinde mâinile când zbori
Şi nu lăsa să-ţi scape o soaptă".

Mă ridic încet..mai sus...mai sus,
Până acolo unde,
Îngerul meu prinde contur
Şi îl voi surprinde, c-un sărut.

Aici, la noi, unde nici vântul nu poate ajunge,
Sub aripa complice a nopţii, unde luna ne păzeşte,
Am să-i ofer în dar, buchetul strâns din suflet dar,
Iubitei mele, Înger, prins în constelaţia Mrejelor iubirii har.