Iubito

Bună, iubito.
Îţi spun aici, sub valurile înspumate,
Aici, unde-am vrut, ca marea,
Să ne fie-n dar, iar din cerul înstelat,
Voi lua un sirag de stele,
Şi-am să-ţi fac inelul, după chipul inimi mele.

Dă-mi mâna, iubito.
Întinde-mi degetele tale albe, moi,
Să nu ştiu de am, printre degete,
Nisipul fin şi moale, sau, părul tău,
Ud şi sărutat de alge.

Atinge-mi pieptul, iubito,
Aşa cum, atinge-un panist clapele,
În armonia unui cântec drag,
Când vântul se opreşte-o clipă,
Ascultând, clinchetul, din prag.

Sopteşte-mi iubito,
Cu glasul tău, fără ecou,
Absorbit, de mii de ori, de-a iubirii-ntâietate,
Şi deschide-mi calea către-albaştrii-ţi ochi,
Mai pătrunzători, ca marea, ce ne mângâie pe spate.

Îmbrăţisează-mă, iubito.
Nu mă lăsa dus în larg,
Fereşte-mă de braţul vântului hulpav,
Strânge-mă în braţe,
Ca pe un prunc preafericit, şi tac.

Mă vei simţi, iubito,
Topindu-mă, ca luna ce se stinge după-un nor,
Printre siroaiele sărate ale mării,
În care ne iubim, zâmbind, privind,
La noi.

Îţi voi culege iubito,
Flori din adâncul oceanului ascuns,
Şi din corali îţi fac căluţi de mare,
Vii, ca şi visele mele, şi-ale tale,
Petale prinse-n chip de soare.

Miraţi se-ntreabă, pescăruşii
În ce ne-am transformat.
Se-nvârt în hora lor prin cer,
Trimiţându-ne sărutul lor.

Hai să ne lăsăm în apă, iubito.
Să plecăm pe valuri către nicăieri,
Acolo unde vor să ne-ntâlnim cu ei,
Cei mulţi şi-ndrăgostiţi, şi-acolo unde,
iubirile nu mor.