În noaptea-nfrigurată, dacă vrei,
îmi simţi căldura mângâindu-ţi ceafa.
Topindu-ţi inima de drag, cu un fior,
Iar din lunca-n miresmată, se ridică-n vuiet dor.
Ard, nerăbdătoare inimi,
Ochi ce strălucesc din buzunarul nopţii,
Stelel-s văpăi, cu colţi de piatră,
Ce-ţi zâmbesc pe după nori tremurători.
Dă-mi mâna ta,
Întide-mi ceea ce-mi lipseşte,
Să-ţi simt focul arzător prin piele,
Cum străpunde veşnicia între noi.
Păşim pe-acelaşi drum, pe-aceiaşi urmă,
O respiraţie pentru amândoi,
Un anotimp, un val, un munte, un izvor,
E de-ajuns pentru cultura noastră.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu