Visul

Pornind, pe-a mea cărare către soare,
Nu ştiu când, am strivit aceste flori,
Pe care le-am văzut, doar când m-am simţit înconjurat,
De-o mare de parfum şi de-un munte de culoare.

Nu m-am simţit, şi nici nu am văzut,
În privirea lor, atât de caldă şi gingaşă,
Precum o geană de lumină ce răsare,
Din a mării valuri blânde şi domoale.

Rugăciunea, clipa stăruinei unui vis,
Dorinţa lor, ce sta în calea mea,
Aidoma unui ţel nepreţuit,
De să-l ating, depinde doar de soartă.

Mă simt condus, cu alai de umbre răcoroase,
Îmi cântă-n avangardă, un cor de îngeri ghid,
Ce-mi iau un pic, din povara ce m-apasă,
Doar să ajung în avangarda visului iubit.

Voi face un buchet cât bucuria vieţii,
Şi-am să împart la toţi, belşugul lui
Voi împărţi şi toată fericirea,
Când voi atinge, c-un sărut,
Împlinirea visului dorit.