A-nceput să picure, cu flori,
Iar cerul s-a acoperit, în mii culori.
Dă-mi mâna, deschide-ţi palma albă,
Şi lasă-te să simţi, bucuria lor.
A-nceput să ningă peste univers,
Florile-şi pierd frumuseţile când,
În valuri de cristal,
Te-acoperă cu-ale lor petale.
Deasupra orizontului din lână purpurie,
Acolo sus, în vârful muntelui etern,
Într-un soim voi renaşte-n zbor,
Găsindu-ţi, sub ale mele aripi, somn odihnitor.
Aleargă! Prin livada fericirii...
Fugi! Joacă-te şi râzi!
Aici, pe-acest tărâm, al dragostei fior,
Să-l simţi, gustând, din rodul inimi dor.
S-acoperă, încet, cu răceală, seara
Stârnind în suflet răcoritor suspin,
Plâng în cor, în vuiet irişi,
Strânge-mă-n braţe, ca pe-un buchet de flori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Frumoase poezii ai postat in ultimul timp. Nu ma intelege gresit, si celalalte sunt, dar aste mi-au placut mai mult.
Cu prietenie, Cosmin.
Iti doresc tie si celor apropiati, Sarbatori Fericite.
Trimiteți un comentariu