Când am să fiu, mireasmă de castani,
Tu-mi vei fi buchetul asfinţitului de Mai
Şi inima-mi zvâcneşte, stârnind în trupul meu ecou,
De-ai să-l auzi, ca pe un strigăt de erou.
Cu inima ascunsă-nlăuntrul muntelui-vulcan,
Mai ceva ca o comoară pe al său sipet,
Când am să fiu, mireasmă de castani,
Tu-mi vei fi buchetul asfinţitului de Mai.
Am uitat să sting focul, ce mă dă de gol,
Am uitat să cer apelor, să-şi schimbe cursul lor,
Dar voi muri gelos, chiar şi pe Luna, de-o venii,
În toiul nopţii când te-oi vizita,
Când am să fiu, mireasmă de castani.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu