Trec peste râuri

Trec peste râu, nori de frunze smulse,
Din culcuşul primăverii lor, cămin,
Şi coboară lin în vârtejuri - ochiuri reci de apă,
Destinaţia să le fie pe vre-un braţ, de mal.

Trec peste râuri, nori de fluturi orbi,
Ameţiţi de-mbietoarele grădini nemuritoare,
Ce-şi împrăştie până sus, la cer,
Parfumul lor cuprinzător de-amor.

Trec peste râuri sufletele noastre,
Vii, ce privesc, din-ascunsul umbrelor de seară,
La chipul iubitelor ascunse-ntre buchetele petale,
Ascultânt cântecul lor de dor şi dorinţa fără de hotare.

Trec peste râuri, valuri de vânt, şi ploi de soare,
Trec peste râuri, săruturi ascunse-n pachete de gânduri,
Şi trec peste râuri, clipe de vis, şi a codrilor îmbrăţişare,
Şi chipul tău, ce-l simt că-mi bate-n piept, şi-n inima ce-mi sare.