Visul II

Ea mergea desculţă printre flori,
Şi adieri i se-ncolăceau prin păr.

Privesc la ea, ascuns printre crengile unui castan,
Şi mi-e teamă să mă mişc.

M-aş transforma-ntr-o mică floare,
Să treacă să mă ia, în mână.

Să mă apropie de obrazul ei,
Să mă sărute şi să mă pună-n sân.

Ea mergea desculţă printre flori,
Şi îi privesc tălpile albe, ude de rouă.

Si degetele-i lungi ca nişte raze de curcubeu,
Printre care, fluturii să zboare, îndrăgostiţi.

M-aş transforma într-un fluture şi eu,
Şi m-aş lăsa prins.

Să-mi şteargă pelicula culorii de pe aripă,
Doar să ştiu că am să-i mor în palmă.

Ea mergea desculţă printre flori,
Iar soarele o urma.

Noaptea geloasă-şi întinde mantaua,
Cu ochii în formă de lună, spre ea.

Aş vrea să mă transform în umbră,
Noaptea s-o privesc, s-o acopăr, cu săruturi.

Ea mergea desculţă printre flori.
Eu o priveam, plângând tăcut.

Ea s-a-ntors, brusc, fixându-mă cu ochii-i perle,
Şi-am îngheţat, în căldura soarelui de Mai.

M-a văzut mereu, ştia că-s acolo,
Unde nici taina n-ajunge, strigată-n ecouri.