Privesc la nori - dincolo de ei,
Străpung prin trupul lor, al speranţelor tărâm de dor,
Şi-aş vrea să-ajung să mângâi, timpul lor,
Nu doar în vis să fiu, al nopţii călător.
Privesc la un fir de floare,
Împietrită floare, scăldată-n aura parfumului atrăgător,
De-aş fi un fluture, m-as logodi acum,
Cu acest boboc, de trandafir.
Tânjesc după-o coroană fără lauri,
S-o port trufas, de mâine-n zori,
Şi să mă laud unui stol de nori,
Cu cinstea de a avea asemeni lor, un unic vis, un unic zbor.
Preţuiesc această taină smulsă dintr-o clipă de iubire,
Şi din palmele-mi împreunate, cupă îţi voi face,
Să bei, picăturile de rouă, cu sclipiri din soare,
Atunci când, în vânt, flutură al tău veşmânt.
Rămâi aşa, sub umbra unui vesel plâns.
Nu te mişca! Lasa-mă să te cuprind în vals,
Să te rotesc, spre cer, să-i furi culoarea,
S-o regăsesc apoi, în ochii tăi, proaspeţi, ca o briză de ocean.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu