Sălăjluia, ascuns, viclean,
Pândind pe-a altora podoabă,
Scuipând venin şi mârâind,
Hoţia s-o înceapă.
Stătea ascuns sub false blănuri,
Hainul, prădător cotoi,
Cu ochii mari şi părul negru,
Să-nhaţe prada mai de soi.
Îşi drege glasul, ascuţită-i limba,
Se transformă-n flori, scaietul,
Şi aşteapt-să fure prada,
Făr să-i pese, educatul.
Şi-i negru-n cerul gurii,
Cum e noaptea-ntunecată,
Şi miroase a lui umbră,
Ca mătasea de pe lacuri.
Vânătorii fug de dânsul,
Prea făr' de preţ e a lui viaţă,
Nici de pus stergar la casă,
Nu e bună a lui blană.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu