Furtună

Păşesc prin fuioare albastre de fum,
Umbre ce nasc dorinţe şi scrum,
Vântul încearcă să-ascundă urma,
Inimii ce-alergă pribeagă pe drum.

Zorile-şi aruncă în luptă-un luceafăr,
Luna rezistă pe bolta albastră,
Norii-s neutri în jocul nebun,
Lumea ascultă cu ochi-n fereastră.

Să-nceapă jocul, energic şi roşu,
Pământul transpiră prin râuri şi lacuri,
Soarele laş zâmbeşte stingher,
Cuprins de o magică rază - se vede.

Munţii-şi ascund frunţile-n ceaţă,
Râd de acolo, falnici, trufaşi,
Cred că acolo nu-i nimeni să-i vadă,
Cum tremură jalnic în pământul pufos.

Fiarele urlă nebune prin codrii,
Sălbateca lume scapă din lanţuri,
Vuiesc şi tună, valuri turbate,
Din mare s-aruncă stropi infiniţi.

Te-ascunde sub dună, de frica-ţi cuprinde,
Visul şi trupul, sensibil, micuţ,
Ori vino la mine să-ţi sterg de pe frunte,
Durerea şi teama şi-a vieţii preţ.