Îmi plimb paşii, tăcuţi,
Pe-aleia parcului ascuns în taină,
Şi-adun dintr-un buchet de lăcrimioare,
Un pumn de mici albe petale.
Am să-ţi presar în păr,
O ploaie de luciri din soare,
Mănunchi voi strânge braţe,
A ta inimă care, îmi bate-n palmă.
Întoarceţi ochii către mine,
Şi priveşte-mi ochii ce se nasc în fiecare zi,
Să-ţi vadă chipul, alb, din mare.
Şi lacrima ce lasă-n urma ei, miros de tei.
Ascult, fără să aud,
Ecoul paşilor tăi, uşori,
Trăiesc fără să simt parfumul,
Buzelor moi ce mă striveau plângând.
Vom renaste-ntr-o zi,
Din cenuşa parcului ce sângerează-acum,
Colorând a florilor petale,
Lacul sufletului dor, adânc acum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu