Am auzit un zvon, cândva,
De vei pleca,
Seara pe culme, te-ndrumă luna,
Spre inima mea.
Poiana cu stele te-ntâmpină-n poartă,
De vei intra,
Mici ghiocei îţi luminează calea,
Spre inima mea.
Nori singuratici au ieşit la plimbare,
În taina nopţii,
Le aud până aici dorinţele-n taină,
În inima mea.
Calcă uşor prin iarba cu perle,
Şi ai să simţi,
Răcoarea din talpa-ţi fină şi moale,
În inima mea.
Ochii-ţi sunt două picături de rouă,
Într-o mare de suflete,
Să-i tot privesc aş vrea mereu,
Cu inima mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu