Ninge iar, încet şi molcom,
Din cerul alb, ca valul înspumat al mării.
Un singuratic fulg, mi s-a oprit în geam,
Şi mă privea tăcut, pe-ascuns.
Dar am simţit, fiorul lui,
Apăsându-mi umerii, ca o-mbrăţişare.
M-am întors spre el şi l-am zărit,
Iar el, ruşinat, pe loc mi s-a topit.
Lumea lui s-a scurs, un firicel de lacrimă,
Pe care-am vrut să-l strând în pumn.
Dar l-am pierdut şi s-a ascuns,
Strecurându-se-n pământul din pervaz.
A doua zi mi-a bătut în geam un ghiocel,
Vesel, sprinten, mititel.
Mi-a zâmbit, jucându-se cu vântul,
Învelit în raza blândă-a soarelui de dimineaţă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu