S-a lăsat noaptea

Plâng cu lacrimi de sticlă,
Ultimele zile, versuri de romanţă,
Şi-aud cum tremură frunzele în parcul-acum pustiu,
Ce nu va mai aude ecoul paşilor tărzii.

Şi apa curge, parcă, mai încet,
Şi iarba ce nu se mai întoarce,către noi,
Nici cerul nu va mai trimte umbre,
Printre copacii străini şi goi.

Drumul e acum pustiu,
Bate doar vântul fără nume,
Se lasă noaptea, peste oraşul părăsit,
Se lasă noaptea, fără răsărit