Pustiu e cerul fără viaţă-n el,
Topit după steaua ultimului carusel,
Calea ce-a mare-ncropită la el,
E singura-i cale de-al vede niţel.
Străpunge-mi inima cu-n colţ de lună,
Va curge apă din ceruri, nu sânge adânc,
Pustie-i durerea când langă tine,
Nici cerul nu e, măcar s-o împarţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu