Lună de argint

Lună de argint,
În negura nopţii, far al iubirii,
Întoarceţi lumina spre-un inger pierdut,
Ce-şi caută-n trudă zarea.

Aşteaptă să treacă cometa,
Cu numele meu pe ea
Şi opreşte-o-clipă, de-nseală timpul,
Să pot privi spre tine, luna mea.

Florile nopţilor respiră adânc,
Mireasma profundă a clipei iubite,
Se-nalţă spre tine, luna a mea,
Petale sublime de-argint, ca şi tine.

Curge pârâul soptindu-mi încet,
C-ar vrea spre tine să-şi mute discret,
Albia veche şi rece, a drumului fir
Acum cât mai eşti pe-al nostru cer.

Lună mărunta pe-o mare de-argint,
Privită cu dorul ce-alină o faptă,
Trage-mă sus, la tine destin,
Să-plinesc odată cu noaptea.