Arbore aprins, e gândul,
E arbore bătrân, aprins
Şi flăcările lui ajung la cer,
Spre stele se înalţă,
Spre visul ce permite neputinţa.
Arbore aprins e calea,
Calea de lumină a nopţii,
Spre lună licurici de foc,
Sălbatec e jocul cu focul.
Arbore aprins,
Fumegândă ţi-e rana,
Dar cine poate să uite,
Văpaia-ntipărită-n minte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu