Clipe

Sunt clipe când îmi aduc aminte,
C-am avut copilărie,
Când străzile păreau depărtări ameţitoare
Şi iarna era, un vis fără sfârşit.

Ce vremuri fericite,
Trecut-au toate-n amintiri,
Precum roua sub căldura verii
Iar acum, mă-ndeamnă la vârsta,
Unei noi trăiri.

Sărmane vise-nchise,
Într-o lume dispărută,
Totul e aşa pustiu acum,
Pierdut în ceaţa dimineţii.

Zadarnic străluceşte aceiaşi lună,
Grădina tinereţii a murit,
Degeaba aş vrea să plâng cu lacrimi de mărgele,
Se vor sparge toate-n gând.