Înflorite flori de rouă,
Să-mi păziţi secretu-n suflet,
La Comoară să-mi rămână,
Lacrimi ce ar vrea să-mi curgă.
Vă vorbesc cu doru-n suflet,
Vă gândesc cu rugăciune,
Singure-apropiate mie,
Drăguşele flori de rouă.
Nu aş vrea să ud acuma,
Nestemate albăstrele,
Cu ale mele lacrimi blânde,
Ce şi ochii m-i inundă.
Mă plâng vouă, flori de rouă,
Ce vă simt pe pielea-mi rece,
Râusoare, râusoare,
Îmi ajungeţi la picioare.
Dorul ei îmi dă târcoale,
Vântul drag să nu-l alunge,
Simt obrajii ei ca focul,
Sprijinindu-mi-se pe umeri.
Nu aş vrea să par stăpân,
Ca a florii mătrăgună,
Nici să par neconsolat,
În a inimii durere.
Ce îmi spuneţi? flori de rouă,
Pot să cred...fiori în suflet,
Mă înjunghie-mi străpunge,
Inima-mi cu iubioară.
La Comoară mă întoarceţi,
Pomi bătrâni să-mi stea de veghe,
Draga mea mă are-n suflet
Şi nu-i gând de vreo uitare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu