Ascult înfrigurat o vorbă,
Ce se-aude dinspre veacuri,
Cum, că lemn uscat de pus pe focuri,
România-i gluma lor.
Să rămâi cu mâna-ntinsă ?!
Să culegi suspine-n van ?
Niciodată, România mea !
România draga mea,
Eşti prea blândă şi frumoasă,
Ca să strige-n urma,
Ca să mori de dragul lor.
Mii de vieţi neînsemnate,
Trupuri vii şi inimi calde,
Ale noastre-s toate, toate,
Glorie-i tale le-nchinăm,
Scump pământ nepieritor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu