Furtună

Pădurea mişună d egânduri pustii.
Pustii sunt şi visurile, ca şi văile,
Ochii nu găsesc un sprijin în verdeaţa arămie
Şi nici mirosul nu răzbate spre câmpie.

Vântu-n vifor se transformă,
Dar sărmanul, nu răzbate printre codrii,
Codrii ca de piatră goală,
Împietriţi de-a timpului uitare.

Glasuri care strigă, parcă-s şoapte,
Tunete din ceruri, parcă-s mângâieri de raze,
Stropi de apă, urgii, torente se abat din ceruri,
Dar s-opresc, înfrânte de corolele stăpâne.