Primăvară, pe nebănuite căi sosite-ai,
Cu alai de lacrimi, transformate-n ploi,
Te strecori, furiş, călcând pe ghiocei,
În trilogii, cântări de zburătoare.
Cu fiecare pas mă-njunghii-n suflet,
Nu te doream, să mă atingi deja,
Primăvară, pe nebănuite căi sosite-ai,
Cu alai de lacrimi, tranformate-n ploi.
Pământul, doar ferice-n gândul lui,
Doar el, nesăbuitul, te absoarbe,
Hrană rădăcinilor, bătrâne ancoraje,
Bucurii-n câmpii se umplu,
Primăvară, pe nebănuite căi sosite-ai.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu