Descătuşare

Te pierd...
N-aş vrea, ca stânca rea,
Să-mi închidă inima,
În a pietrii reci sudoare,
Să-mi îngheţe şi să moară.

Vino tu...
Doar tu, cu a iubirii chei,
Descătuşează lanţ cu focuri,
Ce din dragoste s-aprind.

Te aştept făr' de tăgadă,
Negreşit să-ţi simt o soaptă,
Hai, grăbeşte de-mi dezleagă
Şi cu forţă să-mi răzbată
Sufletul cuprins de piatră.

Răsplătită-ţi va fi fapta,
De mă duci pe al tău dor,
Presărat de-al trandafirilor petale,
Drmul îţi va fi pe viitor.