Unde eşti...unde-mi eşti...

Trisc ascult-ncruntat o şoaptă despre tine,
O voce-n somn mă-ndeamnă, mereu, mereu să strig,
Unde eşti...unde-mi eşti...,
Ce drag cuvânt, de-i mai găsesc un rost.

Un freamăt mă cuprinde şi-un fior,
Când vântul, un parfum de-al tău aduce,
Mă tot rotesc pe loc privind nebun,
De te-ai întors...

Sufletul mi-e rană otrăvită,
Ce n-are alinare,
Demoni mi se-nvârt prin minte,
Prin hăţişuri-ncolăcite, de-al tău dor
Şi nu am stare.

Unde eşti...unde-mi eşti...,
O ultimă-ntrebare ce-n suflet rău mă doare,
O clipă doar, să ştiu că te-ai întors
Si-nmiresmat lăsata-ia erul în urma ta,
O rază de speranţă, o fărâmă, la al meu chin.