Speranţe-namorate,
Bătute-n măgura apusului boreal,
Tot ce vreau, e să vă întoarceţi,
Copleşindu-mă cu firea.
Ameţite, învechite gânduri,
Demne de păduri străbune,
Încuiate fie-n veci în codrii,
Să vă chinuie gorunii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu