E apus în paradis,
Când soarele se stinge-n sufletul meu,
Sfârâind a neputinţă,
De uitare şi de dor.
Greu m-apasă umbre mânioase,
Valuri negre ce se sparg în întuneric,
E apus în paradis,
Când soarele se stinge-n sufletul meu.
Unde-i dragostea ce-o caut,
Scufundată-n adâncimi imaginare,
Lângă imaginea ta,
Sau pierdută-n înălţimi...
E apus în paradis.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu