În fiecare zi,
Mi-e dor de tine,
De la-nceput de răsărit - te vreau
Şi până-n nopţi de paradis cu lună prea grăbită.
Te doresc, căci mi-e dor de parfumul ce-l simţeam,
Nu pot rosti, cum numai inima-mi o poate spune,
Mi-e atât de dor de tine,
Aşa cum numai iubirea e-n stare s-o-nţeleagă.
Mă-ntreb de ce te las în urma mea,
Sătul doar să visez în nesfârşite nopţi de vară,
Ascunzându-mi ruşinos, gânduri suferinde,
Pe sub covoare arămii - gânduri ce-n fiecare zi,
S-aştern ca ale toamnei, zile prea târzii.
Scormonesc prin lăuntricu-mi pierdut,
Învolburate gânduri tumultoase,
Spre cascadele-mi liniştite să păşesc,
Nădăjduind la marile-mi speranţe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu