Decembrie prin geam

Stau lângă geam, iubit-o
Şi privesc...
Mânile-mi afund în buzunare,
Fiori reci mă cuprind.

E seara de ajun şi-i frig,
Sunt doar eu,
Mă doare-n suflet de-aş vrea să ţip,
Iubita mea,
Sperând te-aştept.

Spulberă-n cristale, furtuna nebuna,
Zăpada se-nvârte în hore...stafii,
Focul în sobă mocneşe domol
...şi tu nu vi.

De ce să sufăr, îmi doreşti,
Priveşte, fulgii de nea cu mii coboară,
De aştern un alb covor...iar tu nu vi
Şi mi-e dor...

Fulgi bezmetici făr'de-alinare,
Vă aruncaţi în haos,
În haos cădeţi,
Să-ngheţaţi pământul, ape să umflaţi.

Ochii-mi mijesc prin geamul îngheţat,
Furtuna de-afară încerc s-o străbat,
Vuieşte şi tună sălbatec în noapte,
S-o bată norocul, s-o facă să crape,
Ca tu să vi.