Noaptea mea

În amurgul violet,
Paşii îmi ating uşor,
Ale mării valuri calde,
Ce alene îşi croiesc,
Drumul sub un cer de stele.

Leneşă-mi şopteşte marea,
Vorbe dulci, ce vreau s-ascult,
Iară vântul mă îmbată,
Cu miros de tei, şi alge.

Noapte ce te-abaţi asupra-mi,
Ca o pasăre măiastră
Şi m-ameninţi iar, cu somnul,
Ce mă judecă prin fapte.

Săvârşit-am Doamne, oare,
Într-un fel nelegiuire,
De-aia scuns acuma luna,
Ce-o purtam ca pe-o coroană ?

Cum mai pot mă lăuda,
Că a fost, doar noaptea mea,
Noaptea mea, şi-a mării calde
Şi-a iubirii ce i-o port.