Nuntă utopică

Liniştite, calde valuri,
Luna îmi va fi mireasă,
Fluturi coroniţe să îţi facă,
Ca un brâu de lăcrimioare.

Toţi sunt morţi de supărare,
Împrăştiind pe-a lor cărare,
Frunze arămii, uscate,
Din a pomilor podoabe.

Nisipul fin să-mi ţină cald,
Prin fiecare fir şi scoică,
Pescăruşii-s îngeraşii,
Ocrotind, plutind, privind.

Nunta îmi va fi în soare,
Lângă stele îndepărtate,
Cor de lire-nmănunchiate,
Invitaţi să-mi fie rude.

Peşti mărunţi şi baracude,
Ierburi vi, adânci din ape,
La lumnia ca să iasă,
Mântuind pe-a mea mireasă.

Nunta mea e o poveste,
Parcă scoasă din miresme,
Scuturând de praf uitarea,
Ce s-aşterne peste mări.

Norii groşi şi munţi de ceară,
Fulgere în băi de vară,
Clocotesc de nervi duşmanii,
Neputincioşi, în cuşti de piatră.

Întinde-mi mâna,
Inelul să îţi pun,
Pe al tău deget, alb ca sarea,
Nestemata să-mi depun.

Aştept să fi-nsoţită,
Cu alai de margarete,
De trei crai din vechi legende,
Cu un voal făr' de pereche.

Mi-a înţepenit privirea spre apus,
Din paradis speranţe-mă-nsoţesc,
Să apari acum, zeiţă,
Ca să fi mireasa mea.

E iarnă-n viaţa mea,
Fără nici un răsărit de soare,
Care tot n-ar dezgheţa,
Iubirea din inima mea.

Podoabele îţi stau drept mărturie,
Precum un buchet de trandafiri,
Că te iubesc şi ofrandă-am dăruit,
Spre mila gândului vestit.

Aşteptarea-i de acum duşman,
A clipei, tremurului nostru,
Emoţiile ce ne cuprind vibrând,
O coardă-a inimilor patimi.