Decembrie târziu

Noaptea se lasă pe uliţi pustii,
Copii zglobii se-ntorc iar în casă,
În sobă troznec şi pocnesc iar tăciunii,
Fulgii afară s-aştern pe tăcute.

Noaptea apasă zăpada-ngheţată,
Stele lucesc pierdute pe cer,
În casă, pe masă e caldă ulcica,
E luptă-n pătuţuri, şi chiorăie burta.

Fumuri ies pe coşuri-negrite,
Încearcă răzbată prin ziduri de fluturi,
Trezindu-s-a vântul să bată nebunul
Şi-şi râde în barbă de pomii golaşi.

Noapte promisă, în rugă cântată,
Decembrie-i târziu, în minţi de copii,
Somnu-i mai dulce cu zâmbet pe buze
Şi Moşul iubit, cu drag aşteptat.