Unica mea

Ce lac de nuferi, amintirea,
Gânduri libere să zboare,
Prin trecuturi şi uitare,
Purtate pe un braţ de vânt.

Ce corolă de liliac,
Îmi împrospătează sărutarea ce-mi lipseşte
Şi sufletul tău parfumat,
Ce pluteşte printre nori.

Nu pot opri cu ale mele mâini,
Valurile ce se sparg din mare
Şi nici la ochi nu pot să-ţi şterg,
Lacrimile şi iubirea.

E prea târziu după apus,
Dar noaptea se deschide-n calea mea
Şi mi te-arată printre stele,
Ca pe-o cometă arzătoare.

Coboară-odată de m-atinge,
Să mă transform şi eu în piatră,
Mereu pe deget să îţi stau,
Drept cea mai sfântă-ţi perlă.

Dăruieşte-mi visul tău,
Cu dimineţi şi răsărituri,
Cu seri şi cu apusuri,
Să ştiu că înţelegi,
Că eşti amea şi sunt al tău
Şi-i magic universul.