Pictorul

Pictorului îi curge seva prin mână,
Iar ochii-l conduc prin dansul cromatic,
Respiraţia-i o boare a naturii moarte,
Închis-ntr-o cameră, rece şi-n noapte.

Nimic nu opreşte fiinţa pierdută,
Nici întunericul nopţii n-ascunde,
Pânza martiră pe soclu de lemn,
Nici pensula, ce să devină rege.

Modest, flămând, nu pleacă de-acolo,
Condamnat de propria-i constiinţă,
Stă pictorul singur năpădit de idei,
De vise, de viaţă...