De argint a mea speranţă,
Şade colo sus şi mă priveşte,
Oare de m-ar înţelege,
Dragostea să îmi dezlege.
Două stele, două perle,
Sau sunt ochii dragii mele?
Strălucesc pe bolta-ntunecată,
Pe deasupra Mării Negre.
Un curent de aer rece,
Cu miros de scoici şi alge,
Se-nfiripă, intră-n piele,
Ca iubirea dragii mele.
Răsăritu-i părul ei,
Roşu-i soarele-n oglinda mării
Şi apusu-i gâtul ei
Lung, romantic, cum e visul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu