S-a născut o stea

Cândva şi undeva,
S-a născut o stea.
Era o mică stea, un crâmpei de fericire,
Ce poate sta...şi nu la ani lumină,
Lângă al lui Eminescu blând luceafăr,
Pentru cine şti-o s-o-nţeleagă.

Şi a început micuţa noastră stea,
Să strălucească - primadonă
Şi de încerca-i să o priveşti,
Cu ochii transparenţi şi limpezi,
Cum e cerul iernii îngheţate,
Ce-ţi suflă o cumplită, stare de euforie.

Gândul că ai vrea să-ţi fie doar a ta,
Să adormi ştiindu-ţi somnul ocrotit
Şi-o undă de parfum, dintr-un buchet de trandafiri,
Cu catifelatele-i petale să încerce să te-atingă.

Cuprins de vrajă,
În linişte s-asculţi a mării soaptă-n taină
Şi valuri înspumate-ţi povestesc,
Cum dintr-o constelaţie mică, nestemata perlă s-a desprins.

Amurgul martor-ţi va fi fost şi vântul,
Ce te sărută cu adiere-ai caldă
Şi îngeri albi, pe curcubeu coboară,
Zâmbind, cu aurora te-nconjoară.

Doresc spre fericire să te-nalţi,
Pe nevăzute trepte te îndemn,
Cu a florilor petale-ţi presărată calea
Şi inima , şi visul,
Mulţumite-n fiecare zi să-ţi fie.